Mercenarii

Un mercenar este o persoană care este special recrutată în țară sau în
străinătate pentru a lupta într-un conflict armat. El ia parte la ostilități
în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv
promis, de către o parte la conflict sau în numele ei. El primeste o remunerație
superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție
analoge în forțele armate regulate ale acestei părți.

Mercenarul nu este nici resortisant al unei părți aflate in conflict și nici rezident
al teritoriului controlat de o parte la conflict, nu este membru al forțelor armate
ale vreunei părți la conflict și nu este trimis de către un stat, altul decât o
parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului
respectiv.

O definitie mai stufoasa decat mi-ar placea mie ! in esenta o armata de
mercenari este alcatuita din luptatori platiti de partea interesata civila ,
uneori chiar de un stat , pentru a presta servicii de paza , expeditii de
represalii si mai rar pentru a lupta alaturi de trupele regulate !

Statut juridic: Conform dreptului internațional (Convențiile de la Geneva),
mercenarii capturați nu au dreptul la statutul de prizonieri de război, iar
participarea lor nu este considerată o infracțiune specifică, ci mai degrabă
o aventură profesională riscantă.

De ce ar folosi un stat trupe de mercenari ? cel mai ades pentru ca nu da
bine la public , sau legea statului o interzice , sa se manjeasca cu treburile
pe care le "rezolva" mercenarii apatrizi !
De maine !

Hoplitii greci



La jumătatea secolului al VII-lea î.Hr., în lumea greacă se generalizează un
nou tip de instrument tactic, falanga de pedestraşi greu înarmaţi, hopliţii.

Numele de hoplites derivă de la substantivul colectiv ta hopla, panoplia –
totalitatea armelor ofensive și defensive pe care le poartă în această formație
fiecare oștean: coiful, platoșa, cnemidele care îi apără gambele, lancea și
sabia scurtă, în fine – scutul, toate cântărind cam 45 de kilograme de metal.



Numele de falangă pe care îl poartă formația compactă şi articulată de
pedestraşi, înaintând inexorabil către linia de bătaie a inamicului, folosește
imaginea articulației degetelor de la mâini, indispensabile una față de cealaltă.

In Grecia antica , succesele militare ale Spartei , "republica militara", sunt
atribuite formatiunilor de militari profesionisti, disciplinati, cu comanda unica
si instructie de regula superioara trupelor de adunatura ! hoplitii ! Hoplitii
erau in egala masura soldatii Spartei dar si formatiuni militare de inchiriat !
mercenari care luptau pentru cauza platitorului !
(historia)

Garda Varangiana



Garda Varangiană a fost un corp de armată de elită și gărzi personale ale
împăratului bizantin, începând cu Vasile al II-lea în 988 d.Hr. Alcătuită inițial
din războinici vikingi cunoscuți pentru priceperea lor în mânuirea topoarelor
de luptă cu două lame, grupul și-a câștigat în cele din urmă o reputație pentru
eficacitatea sa în luptă. Unul dintre cei mai notabili recruți ai lor a fost Harald
Hardrada, care avea să devină mai târziu rege al Norvegiei între 1046 și 1066 d.Hr.

Garda - staționată permanent la Marele Palat din Constantinopol - a servit în
principal ca trupe de șoc și protectori ai tronului bizantin. Aceștia au jucat un
rol major în protejarea imperiului și erau renumiți pentru armele și armurile
lor distinctive, care includeau scuturi și rhomphaia - o sabie cu un singur tăiș.
Membrilor gărzii li se acordau privilegii unice, cum ar fi capacitatea de a
confisca aur din tezaurul imperial la moartea împăratului.
(toptenz)

Gurkha



Gurkha sunt unități de luptă originare din orașul nepalez Gorkha. Deși au
luptat și au pierdut împotriva britanicilor în Războiul Gurkha din 1814-1816,
ofițerii britanici au fost impresionați de abilitățile lor de luptă. Ca parte a
tratatului de pace, mulți dintre acești luptători s-au alăturat forțelor
Companiei ca mercenari.

Aproximativ 5.000 de oameni au intrat în serviciul britanic în 1815,
majoritatea nu fiind doar gorkhali, ci și kumaoni, garhwali și alți oameni
din munții Himalaya. Aceste grupuri, în cele din urmă grupate sub termenul
Gurkha, au devenit coloana vertebrală a forțelor britanice indiene.



De-a lungul anilor, Gurkha și-au dovedit abilitățile în numeroase operațiuni
militare britanice de succes, inclusiv în ambele războaie mondiale. Puteau fi
recunoscuți după cuțitul lor caracteristic, de optsprezece inci, numit kukri.
Peste 19.000 de combatanti Ghurka au fost ucise în serviciul britanic, deși
au fost angajați și de forțele altor țări, precum Singapore, Malaezia și India.
Deși Gurkha au început inițial ca mercenari, există o dezbatere continuă cu
privire la faptul dacă ar trebui desemnați ca parte regulată a Armatei
Britanice datorită contribuțiilor lor alaturi de armata regulata.
(wiki)

Garda Elvetiana



Garda Elveţiană Ponfificală este cea mai veche, dar şi cea mai mică armată
permanentă din lume, cu o istorie de peste jumătate de mileniu. Soldaţii
Papei sunt celebri atât pentru conduita ireproşabilă, cât şi pentru uniformele
inconfundabile. Sunt însărcinaţi cu străjuirea porţilor Vaticanului şi cu protejarea
Sfântului Scaun.

Reputaţia şi pregătirea mercenarilor elveţieni au atras interesul puterilor
europene. În Franţa au fost constituite două regimente faimoase de mercenari
elveţieni: Cent-Suisses, garda creată de regele Carol al VIII-lea în 1497, şi
Gardes Suisses, înfiinţată în 1616 de regele Ludovic al XIII-lea.

Oficial, certificatul de naştere al Gardei Elveţiene Pontificale s-a semnat la
22 ianuarie 1506, când 150 de soldaţi elveţieni conduşi de Căpitanul Kaspar
von Silenen, din Cantonul Uri, au trecut pe sub Porta del Popolo şi au primit
binecuvântarea Papei Iulius al II-lea. Se întâmpla la apusul soarelui. Ulterior,
în 1512, Papa le-a acordat titlul de „Apărători ai libertăţii Bisericii”.

În 1874, elveţienilor nu li s-a mai permis să devină mercenari. Constituţia
elveţiană a fost amendată, iar noua lege interzicea recrutarea elveţienilor de
către puteri străine – deşi voluntariatul pentru armate străine a continuat
până în 1927. Totuşi, singura excepţie de la această lege s-a aplicat Gardei
Elveţiene Pontificale.

Garda Elveţiană Pontificală este o armată mică, dar exclusivistă. Pentru a fi
recrutat, trebuie să fii un bărbat de naţionalitate elveţiană, catolic, mai înalt
de 1,74 m, tânăr (între 19 şi 30 de ani), necăsătorit, sănătos – atât fizic, cât
şi psihic – şi cu o reputaţie ireproşabilă. Este necesară şi satisfacerea stagiului
militar în Armata Elveţiană, la finalul căruia se obţine „Certificatul de bună
purtare”.



În 1914, Papa Pius al X-lea a fost primul care a fixat componenţa şi numărul
soldaţilor. Astăzi, pe lângă cei 100 de halebardieri (inclusiv subofiţeri), există
şase ofiţeri: comandantul gărzii, un locotenent-colonel, un capelan cu rang de
locotenent-colonel, un maior şi doi căpitani.
(historia)

Legiunea straina



Legiunea străină (în franceză Légion étrangère) este o unitate de elită a Armatei
Franceze, înființată pe 10 martie 1831 de Ludovic-Filip. Cu sediul la Aubagne,
Legiunea cuprinde aproximativ 7.700 de soldați din peste 150 de țări, conduși
de ofițeri francezi. Inițial creată doar pentru voluntari străini, astăzi acceptă și
francezi (cca. 24%). Legiunea Straina cunoscută pentru disciplina dură și istoria
sa tumultoasa, este o forță de reacție rapidă folosit in pregatirea unor operatii
importante sau pentru represiuni locale.



De-a lungul anilor in jurul Legiunii s-a creat o aura eroica ! in realitate
succesele sale in Africa s-au datorat in egala masura dsciplinei , dotarii si
antrenamentului de exceptie cat si inspecial lipsei de organizare a celor pe
care i-i combateau. Franta a folosit Legiunea Straina ca mijloc de mentinere
prin forta armelor a vastului sau Imperiu Colonial din Africa.



Personalitati cunoscute , inspecial ale vietii publice din Franta, s-au mandrit
cu statutul lor de fosti "Legioari" ! intre ele si Jean-Marie LePen fondatorul
unui puternic partid nationalist in Franta, condus astazi de fica sa Marine
LePen.
(wiki)

Grupul Wagner



Grupul Wagner, cunoscut oficial ca PMC Wagner, este o entitate militară
privată rusă, finanțată de stat, care a funcționat ca un instrument proxy
al politicii externe și militare a Rusiei. Fondat în 2013, a jucat roluri
semnificative în conflictele din Ucraina, Siria, Libia, Mali și Republica
Centrafricană, implicându-se activ în acțiuni de luptă.

Grupul Wagner a fost inființat de Dmitri Utkin (fost ofițer GRU) și controlat de
Evgheni Prigojin până în 2023. A recrutat zeci de mii de deținuți ruși pentru
războiul din Ucraina. A intervenit în Războiul Civil Sirian și în conflictul din
Donbas (din 2014).

Este o eroare sa limitam activitatile Wagner doar la interesele Rusiei. Implicat
în conflicte în Africa și Orientul Mijlociu, implicat în exploatarea resurselor
naturale și acuzat de crime de război. În 2023, grupul a desfășurat o
rebeliune scurtă chiar în Rusia, acuzand faptul ca pe frontul din Ukraina a
fost lasat sa duca greul fara o sustinere corespunzatoare. Mercenarii Wagner
au abandonat pozitiile.

Prigojin a fugit in strainatate temanidu-se de rabunarea "prietenului" Putin !
După 2023 influența Wagner a scazut , a fost restructurat si pus sub controlul
direct al statului rus. Recent au aparut informatii despre reorganizarea si
readucerea la viata a organizatiei lui Prigojin.
(wiki)

Blackwater



Constellis, fosta Blackwater, este un contractor militar privat american fondat
pe 26 decembrie 1997,de fostul ofițer Navy SEAL Erik Prince. A fost redenumită
Xe Services în 2009 și a fost redenumită din nou Academi în 2011, după ce a
fost achiziționată de un grup de investitori privați. În 2014, Academi a fuzionat
cu Triple Canopy pentru a forma Constellis Holdings.

Constellis și predecesorii săi furnizează servicii de securitate contractuale
guvernului federal al Statelor Unite. Din 2003, a furnizat servicii Agenției
Centrale de Informații (CIA).

În 2007, Blackwater a dobândit o notorietate largă pentru masacrul din Piața
Nisour din Bagdad, când un grup de angajați ai săi a ucis 17 civili irakieni și a
rănit 20. Patru angajați au fost condamnați în Statele Unite și au fost ulterior
grațiați pe 22 decembrie 2020 de către președintele Donald Trump.

Acolo unde SUA au de rezolvat o "problema" atat de murdara incat nici macar
CIA nu trebuie sa fie amestecata pentru ca s-ar compromite in caz ca mege
rau ... este chemat un contractor militar privat , a-ti inteles ... mercenarii !

Tezaurul Băncii Naționale a Irakului a trecut printr-o serie de evenimente
haotice în timpul invaziei conduse de SUA în 2003, fiind marcat de ceea ce a
fost considerat la acea vreme cel mai mare jaf bancar din istorie, orchestrat
chiar de familia lui Saddam Hussein.

Cu o zi înainte de începerea bombardamentelor americane asupra Bagdadului
(18 martie 2003), Saddam Hussein și-a trimis fiul, Qusay, la Banca Centrală a
Irakului cu un bilet scris de mână. Acesta a ordonat retragerea a aproximativ
920-950 milioane de dolari în bancnote de 100 de dolari și 100 milioane de
euro. Bani au fost încărcați în trei remorci/camioane, într-o operațiune de
cinci ore. O parte din acesti bani (650 Mil) au fost recuperati mai tarziu.

În lunile următoare, forțele de ocupație au găsit cantități mari de aur. De
exemplu, în mai 2003, soldații americani au oprit un camion lângă granița
cu Siria care transporta aproximativ 2.000 de lingouri de aur, evaluate inițial
la 500 de milioane de dolari, dar care ulterior s-au dovedit a fi mult mai
valoroase. Un alt transport de 999 de lingouri a fost descoperit lângă Kirkuk.

Clădirea Băncii Centrale din centrul Bagdadului a fost atacată, jefuită și parțial
arsă în zilele care au urmat căderii regimului. Multe dintre seifurile principale
au fost inundate sau distruse. În rezumat, o mare parte a rezervelor valutare
și de aur a fost furată de regimul Saddam în preziua războiului, o mare parte
a fost găsită de americani în palate, iar o altă parte a fost confiscată de la
foști oficiali care încercau să o scoată din țară.

Cantitatea de aur confiscata de americani a fost incredintata BlackWater
spre a fi transferata in SUA ! Din acest moment se lasa ceatza ... nimeni
nu stie cu exactitate cat , cum si unde, daca a ajuns sau nu in SUA ! La un
anumit moment implicarea Backwater in afacerile murdare ale invaziei din
Irak a devenit publica , legendele si presupunerile au curs suvoi ! Compania
s-a ... "diluat" in masa de contractori militari, si-a schimbat numele , a
fuzionat si a reusit sa dispara din vizorul publicului larg ! Niciodata Blackwater
nu a facut obiectul unei anchete serioase !
(wiki)

Grand Catalan Company



Marea Companie Catalană, a fost unul dintre cele mai faimoase grupuri
militare mercenare din Europa în jurul secolului al XIV-lea. Compusă în
principal din soldați din Catalonia și Aragon, compania a operat ca o forță
militară privată în diverse conflicte din regiunea est-mediteraneană.

Compania Catalană a fost formată în 1302 de veteranii Războiului Vecerniei
Siciliane, care i-au lăsat pe mulți dintre ei șomeri. Inițial, au servit ca forță
de apărare pentru Regatul Siciliei, deși în curând s-au transformat într-o
puternică armată mercenară proprie, căutând locuri de muncă și contracte
în întreaga Mediterană. Datorită reputației lor pentru disciplină și tactici pe
câmpul de luptă, compania a rămas la mare căutare pe parcursul unei mari
părți a Evului Mediu.

Deși catalanii au obținut numeroase succese militare, ambițiile lor personale
au dus în cele din urmă la tensiuni cu patronii bizantini. În 1311, aceștia s-au
revoltat împotriva împăratului, jefuind Ducatul Atenei și stabilindu-și propria
stăpânire între 1311 și 1388.
(10elite)

Sulitasii elvetieni



După independența sa față de Sfântul Imperiu Roman în secolul al XIV-lea,
Confederația Elvețiană a stabilit una dintre cele mai de succes forțe de luptă
din istorie. Soldații elvețieni, cunoscuți pentru autonomia și rezistența lor în
condiții dure, au folosit inițial halebarde și arbalete, și chiar săbii, ciomege și
bicele.

Comandanții elvețieni erau cunoscuți pentru înțelegerea terenului, deoarece
câștigau în mod regulat victorii împotriva unor forțe mult superioare prin
tacticile lor inovatoare, specifice terenului. Bătălia de la Arbedo din 1422 a
marcat un punct de cotitură, deoarece acesta a fost momentul în care au
adoptat pentru prima dată sulita ca armă principală. Formațiunile de sulitasi,
luptand în coloane adânci, s-au dovedit extrem de eficiente în ofensivă și
apărare, ducând la multe victorii militare notabile. Reputația lor s-a extins
mult dincolo de patria lor, deoarece mercenarii elvețieni erau căutați de
armatele din întreaga Europă.
(10elite)

Flying Tigers



Tigrii Zburători au fost un renumit grup de voluntari americani care a operat
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Format în 1941, grupul era format
din piloți voluntari trimiși pe frontul chinezesc pentru a ajuta la apărarea
împotriva Japoniei. Conduși de locotenentul general Claire Lee Chennault,
Tigrii Zburători au jucat un rol important în primele etape ale războiului
din Pacific.

Tigrii Zburători erau cunoscuți pentru avioanele lor de vânătoare distinctive
cu fețe de rechin, echipate cu avioane Curtiss P-40 Warhawks de fabricație
americană. Grupul a efectuat multiple misiuni de luptă aeriană împotriva
forțelor japoneze pe tot parcursul războiului, în ciuda faptului că erau depășiți
numeric și se confruntau cu aeronave inamice superioare în majoritatea timpului.
(10elite)