
Re: Spuma zilelor ... jurnal de lectura !!!

De-a lungul istoriei, guvernele din întreaga lume au încercat să-și umple
cuferele prin taxe neobișnuite, cu totul, de la ferestre la barbi și, crezi sau
nu, flatulența vacilor, este în centrul eforturilor de a ridica veniturile.

Faraonii nu se sfiau să ia bani de la cetățenii lor, iar taxa Egiptului Antic
asupra uleiului de gătit a fost printre primele înregistrate. (3.000-300 î.Hr.)

Nero a perceput o taxă celor care colectau urina din pisoarele publice, iar
împăratul Vespasian a reintrodus-o în jurul anului 70 d.Hr. Taxa a dus la
zicala latină „Pecunia non olet”: „banii nu au miros”.

Imperiul Otoman a urmat exemplul Imparatului Roman Augustus în secolul
al XV-lea, iar Anglia i-a impozitat și văduvii și burlacii fără copii în 1695.
O taxă pentru cei fără copii de 6% a fost aplicată si în URSS între 1941-1992
și, chiar și astăzi, in statul american Missouri se impozitează bărbații singuri,
cu vârsta cuprinsă între 21 și 50 de ani , cu 1 USD pe an !

O altă taxă care a dus la schimbări uriașe a fost taxa „gabelle” pe sare din
Franța, atât de nepopulară de la înființarea sa la mijlocul secolului al XIV-lea
încât a fost un factor care a contribuit la Revoluția Franceză. Deși a fost abrogată
în 1790, Napoleon a repus-o doar 16 ani mai târziu și a fost desființată abia
în 1945, după al Doilea Război Mondial.

Dinastia Tudor in Anglia a venit pentru prima dată cu taxa creativă pentru
barba, regele barbos Henric al VIII-lea introducând o taxă pe părul facial în
1535. Fiica sa cea mică, Elisabeta I, a perceput și o taxă pe mustăți.

+
Se spune că regele James al Angliei și Scoției a adoptat o lege prin care
Asul de pică din fiecare pachet de cărți să poarte însemnele tipografiei sale,
pentru a dovedi că taxa a fost plătită pentru fabricarea acesteia.

Britanicii erau cu siguranță creativi cu taxele lor în vremea lor. Taxa pe vatră
a fost introdusă de parlamentul regelui Carol al II-lea în 1662, după restaurarea
monarhiei. Pe măsură ce guvernul căuta să strângă bani, se considera mai
ușor să numere vetrele decât capetele.

Casele cu mai mult de 10 ferestre trebuiau să plătească o taxa uriasa de
10 șilingi. Taxa a avut un impact negativ asupra sănătății națiunii, deoarece
proprietarii fără scrupule au zidit ferestrele din casele chiriașilor lor, ducând
la condiții umede și neluminate de locuit. După ani de campanie, taxa a fost
abrogată în 1851, dar pentru unii, aceasta a venit cu 150 de ani prea târziu.

Politicienii britanici s-au remarcat cu adevărat când au decis să taxeze
săpunul, care a fost, prin urmare, considerat un articol de lux de zeci de ani.
Taxa a fost anulată în 1835 de către prim-ministrul William Gladstone și
oamenii și-au putut permite în sfârșit să facă curat si sa se spele.
(msn)